Jocuri lingvistice şi literare —— Teste online de limba română

Ex. 1 / pag. 133

a) „În anul 1873 …la Sinaia” – pasaj nedescriptiv
„Locul ales…sau manual.” – pasaj descriptiv

b) Tot textul este descriptiv.
c) Tot textul este descriptiv.

Ex. 2 / pag. 133

a) Castelul Peleş
- arhitectura exterioară: faţade, terase;
- arhitectura interioară: Holul de onoare ( pereţii cu lambriuri, basoreliefuri şi statuete, tapiseriile de la balcon, plafonul de sticlă, cu vitralii ).
b) Castelul Peleş
- arhitectura interioară: vitralii, tablouri, camere, coridoare, trepte, geamuri, draperii.

c) Castelul Peleş
- arhitectura exterioară: fără detalii;
- arhitectura interioară: cabinetul de lucru al regelui, sala de consiliu, holul de onoare, biblioteca, sala de teatru, sufrageria, sala armurilor, sala de arme, sala oglinzilor.
Staţiunea Sinaia: hoteluri, cabane, pârtii de schi, telescaune, teleferice, izvoare de apă minerală.

Castelul Peleş este descris în toate textele. Elementul de detaliu care apare în toate descrierile castelului sunt vitraliile.
Într-un singur text, al treilea, este descrisă şi staţiunea Sinaia în ansamblu.
De asemenea, mai multe elemente de detaliu apar doar într-un singur text: pereţii lambrisaţi ai Holului de onoare, basoreliefurile, statuetele, tapiseriile franceze, plafonul de sticlă (în primul text); tablourile, treptele şi draperiile (în al doilea text); cabinetul de lucru al regelui, sala de consiliu, biblioteca, sala de teatru, sufrageria, sala armurilor, sala de arme, sala oglinzilor (în ultimul text).

Ex. 3 / pag. 133

Cele trei texte descriu Castelul Peleş.
În ceea ce priveşte tipul informaţiilor oferite, există asemănări şi diferenţe între texte. Primul text oferă informaţii istorice (legate de începerea construirii castelului), geografice (privind locul ales pentru construcţie), arhitectonice şi privind decoraţiile interioare.
Al doilea text oferă doar informaţii legate de arhitectură şi decoraţiile interioare.
Al treilea text oferă informaţii geografice, arhitectonice şi privind decoraţiile interioare.
În privinţa scopului celor trei texte, el diferă cu totul.
Primul text are un scop informativ, al doilea comunică impresiile personale ale Reginei Maria, iar ultimul îşi propune să informeze şi să convingă totodată turistul să viziteze Sinaia şi castelul.
În sfârşit, în ceea ce priveşte relaţia dintre imaginea de ansamblu şi cea de detaliu există de asemenea asemănări şi diferenţe între texte.
Primul text este cel mai echilibrat în această privinţă. Autorul se mişcă neîncetat între imaginea de ansamblul şi cea de detaliu, oferind o perspectivă integrală asupra obiectului descris.
Textul reginei se referă şi el la imaginea de ansamblu, dar nu reţine decât impresia generală produsă de aceasta. Detaliile prezentate au acelaşi rol: de a aduce argumente pentru susţinerea impresiei de neplăcere pe care castelul i-o provoca reginei.
În sfârşit, textul al treilea acordă un spaţiu mai mare decât celelalte imaginii de ansamblu, vorbind şi despre Sinaia. Detaliile sunt doar enumerate, fără a se insista în vreun fel asupra lor.

Ex. 2 / pag. 103

„ceilalţi” – pronume demonstrativ de diferenţiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„aceştia” – pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul plural, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„celălalt” – adjectiv pronominal demonstrativ de diferenţiere, se acordă cu substantivul „miros” ( neutru, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„acela” – pronume demonstrativ de depărtare, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de nume predicativ;
„acesta” – pronume demonstrativ de apropiere, genul masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect;
„acesta” – adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „anul” ( masculin, singular, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„acestea” – adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, se acordă cu substantivul „nopţile” ( feminin, plural, acuzativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival;
„aceleaşi” – adjectiv pronominal demonstrativ de identitate, se acordă cu substantivul „corăbii” ( feminin, plural, nominativ ), funcţia sintactică de atribut adjectival.

Meditaţii on-line la limba română # Teste pentru admitere # Teste de vocabular # Jocuri lingvistice şi literare # Jocuri de cuvinte # Rebus on-line
În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…

Comentariu pe Yahoo!Messenger

Analiza verbelor din fragmentul din “Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă, din manualul Humanitas de clasa a VII-a

se dă – verb predicativ, conjugarea I, modul indicativ, timpul prezent, persoana III, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

dus – verb predicativ, conjugarea III, modul participiu, aspectul pozitiv, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

strămutat – verb predicativ, conjugarea I, modul participiu, aspectul pozitiv, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

dezlipit – verb predicativ, conjugarea IV, modul participiu, aspectul pozitiv, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

nu mă dam – verb predicativ, conjugarea I, modul indicativ, timpul imperfect, persoana I, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

dus – verb predicativ, conjugarea III, modul participiu, aspectul pozitiv, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

veni – verb predicativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul perfectul simplu, persoana III, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

să plec – verb predicativ, conjugarea I, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana I, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

nu joacă - verb predicativ, conjugarea I, modul indicativ, timpul prezent, persoana III, numărul singular, aspectul negativ, funcţia sintactică de predicat verbal;

trebui – verb predicativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul perfectul simplu, persoana III, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

să plec – verb predicativ, conjugarea I, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana I, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

să las – verb predicativ, conjugarea I, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana I, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

era – verb copulativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul imperfect, persoana III, numărul singular, funcţia sintactică de predicat nominal (împreună cu numele predicativ „drag”);

era – verb copulativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul imperfect, persoana III, numărul singular, funcţia sintactică de predicat nominal (împreună cu numele predicativ „dragu-”);

se oglindeşte – verb predicativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul prezent, persoana III, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

erau – verb copulativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul imperfect, persoana III, numărul plural, funcţia sintactică de predicat nominal (împreună cu numele predicativ „dragi”);

mă desfătam – verb predicativ, conjugarea I, modul indicativ, timpul imperfect, persoana I, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

cântând - verb predicativ, conjugarea I, modul gerunziu, aspectul pozitiv, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

chiuind – verb predicativ, conjugarea IV, modul gerunziu, aspectul pozitiv, funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod;

cutreieram – verb predicativ, conjugarea I, modul indicativ, timpul imperfect, persoana I, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

zâmbeau – verb predicativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul imperfect, persoana III, numărul plural, funcţia sintactică de predicat verbal;

erau – verb copulativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul imperfect, persoana III, numărul plural, funcţia sintactică de predicat nominal (împreună cu numele predicativ „dragi”);

luam – verb predicativ, conjugarea I, modul indicativ, timpul imperfect, persoana I, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

ai fi fost – verb copulativ, conjugarea IV, modul condiţional-optativ, timpul perfect, persoana II, numărul singular, funcţia sintactică de predicat nominal (împreună cu numele predicativ „de piatră”);

nu se putea – verb predicativ, conjugarea II, modul indicativ, timpul imperfect, persoana III, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

să nu salte – verb predicativ, conjugarea I, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana III, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

auzeai – verb predicativ, conjugarea IV, modul indicativ, timpul imperfect, persoana II, numărul singular, funcţia sintactică de predicat verbal;

umblând – verb predicativ, conjugarea I, modul gerunziu, aspectul pozitiv, funcţia sintactică de complement direct;

cântând – verb predicativ, conjugarea I, modul gerunziu, aspectul pozitiv, funcţia sintactică de complement direct;

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Se dă următorul text:

Birjarul a închis portiţa în urma ei si, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, si-a mai scos capul de câteva ori din landou, cu fluturări de voal – voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic si pe care de atunci nu si-l mai pusese niciodată – si, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a voalului roz.În acest moment începu trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în zilele fierbinţi ale verii, care trecuse si ea… Cetatea Neamţului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopţile cu lună îmi apăreau acum ca un cortegiu al verii, care defilase repede si dispăruse după orizont, condus de Adela.„Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?” Cuvintele astea simple, puţin cam ridicole, scrise cu litere chirilice într-o carte veche de stihuri, mă obsedează.Mă duc sub copacul mare, unde i-am spus cândva, odinioară… Da, i-am spus… I-am spus stângaci, ofensator de stângaci, subliniind că nu vreau să-i spun, dar i-am spus! Atunci mi-a dat mâna ei mică si rece si puţin din braţul ei rotund cu miros de ambră, când i-am simţit inima în pulsul care bătea alarmat sub buzele mele.
(G. Ibrăileanu, Adela)

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la text:

1. Numeşte câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: odinioară, alarmat. 2 puncte

2. Explică rolul punctelor de suspensie în secvenţa: Mă duc sub copacul mare, unde i-am spuscândva, odinioară… 2 puncte

3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/ expresie care să conţină verbul a se duce.2 puncte

4. Precizează tipul de perspectivă narativă din textul citat. 4 puncte

5. Transcrie două cuvinte din text care aparţin câmpului semantic al timpului. 4 puncte

6. Notează două motive literare din textul dat. 4 puncte

7. Prezintă rolul interogaţiei retorice din textul dat. 4 puncte

8. Ilustrează cu exemple din text două trăsături ale genului epic. 4 puncte

9. Comentează, în sase – zece rânduri, următoarea secvenţă din textul dat: În acest moment începutrecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră înzilele fierbinţi ale verii, care trecuse si ea… 4 puncte
Rezolvare

1. odinioară – cândva; alarmat – accelerat.
2. Punctele de suspensie marchează, ca de obicei, o discontinuitate în fluxul enunţului, provocată, în cazul de faţă, de nostalgia unui moment greu de povestit. Naratorul se opreşte o clipă din povestit, ca şi cum ar avea nevoie de câteva clipe de răgaz pentru a căpăta curaj să continue.
3. Din cauza neatenţiei toată munca noastră s-a dus de râpă.
4. Avem de-a face cu o naraţiune homodiegetică, în care naratorul este şi personaj al acţiunii, prin urmare perspectiva nu poate fi decât subiectivă. Întâmplările sunt văzute prin ochii personajului principal.
5. niciodată, trecutul, cândva, odinioară
6. amintirea, sărutul
7. Interogaţia retorică din text este „Fost-a, n-a fost, ori a fost vis?”. Ea are rolul de sublinia o dată în plus caracterul complex al personajului principal, un bărbat cult şi inteligent (cuvintele îi apăruseră în minte scrise în chirilică), cu o fire romantică şi sensibilă, dar pe care autocenzura mult prea severă a raţiunii îl împiedică să-şi exprime sentimentele faţă de femeia iubită.
8. Textul dat aparţine genului epic, deoarece modul de expunere predominant este naraţiunea şi sunt prezente în text instanţele comunicării narative: naratorul şi personajele. Naraţiunea este folosită pentru a reda un moment din viaţa personajului principal: despărţirea de femeia iubită, care-i trezeşte în suflet nostalgia clipelor frumoase petrecute împreună. Naraţiunea fiind făcută la persoana I,  prezenţa naratorului este marcată gramatical prin pronume şi adjective pronominale la persoana I („-mi”, „îmi”, „mă”, „mele”), precum şi prin verbe la persoana I („mă duc”, „am spus”, „să spun”, „am simţit”). Personajele care apar în text sunt Adela şi bărbatul îndrăgostit de ea.
9. Fragmentul vorbeşte despre o dragoste neîmplinită. Un bărbat iubeşte o femeie, dar nu poate să-i mărturisească acest lucru. Este un intelectual educat şi sensibil, care trăieşte în interiorul sufletului cu intensitate sentimentul iubirii. Petrece o vară cu femeia iubită, cutreierând munţii, apoi ea pleacă şi el rămâne cu amintirile. Acestea constituie acum pentru el viaţa lui. Reconstituirea lor începe chiar în clipa în care femeia iubită dispare la orizont. Pentru bărbat prezentul fără ea nu poate fi altceva decât trecutul retrăit în amintire: „în acest moment începu trecutul”. Comparaţia „ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuseră în zilele fierbinţi ale verii” sugerează frumuseţea şi bogăţia amintirilor care i-au rămas în suflet personajului. Epitetul „fierbinţi” trimite cu gândul la intensitatea sentimentului de iubire.

Meditaţii on-line la limba română

Pe 22 şi 23 august 2011 are loc evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română în cadrul examenului naţional de bacalaureat 2011 – sesiunea a II-a.

Voi începe o serie de texte cuprinzând indicaţii despre cum trebuie abordată această probă.

Din documentul oficial reglator (altfel, destul de stufos şi redundant) desprindem următoarele idei de bază:

- proba urmăreşte evaluarea a cinci competenţe:

• înţelegerea textului (dovedită mai întâi prin lectura cu voce tare);
• exprimarea şi argumentarea unui punct de vedere;
• organizarea discursului;
• adaptarea la situaţia de comunicare;
• utilizarea limbii literare;

- textul dat poate fi literar sau nonliterar.

Găsiţi baremul oficial aici.

Meditaţii on-line la limba română # Teste on-line pentru Academia şi Şcolile de Poliţie

Citeşte, cu atenţie, textul următor:

Meteoriţii, excursioniştii lumilor extraterestre, sunt probe geologice care pot fi supuse unui examen direct pentru descoperirea urmelor de viaţă sau a produselor activităţii vitale în Cosmos. Ei au dimensiuni care variază de la un micron*, şi chiar sub un micron, până la zece kilometri. Cel mai impresionant ca dimensiuni este un bloc de 65000 de tone care a creat, cu patruzeci de mii de ani în urmă, „Meteor crater”, cu un diametru de 1200 m. Cel mai recent e un meteorit de 12 kg care a căzut în portbagajul unei maşini parcate în Teekskill – New-York. El provenea dintr-un bolid extrem de luminos care parcursese, în 1992, 700 de km deasupra statului Virginia şi s-a spart în 40 de fragmente, totul fiind filmat de numeroase persoane. [...]

Se presupune că aceşti meteoriţi s-au format în jurul centurii de asteroizi existente între planetele Marte şi Jupiter.

(Tudor Opriş, Enciclopedia lumii vii)

*micron: s.m. unitate de măsură pentru lungime, egală cu a mia parte dintr-un milimetru.

A.       Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

1.        Formulează câte un enunţ în care să indici următoarele elemente care privesc textul citat:                                                                                                   6 puncte

-          dimensiunea posibilă a meteoriţilor;

-          locul în care s-au format meteoriţii;

-          scopul examinării directe a meteoriţilor.

R. Dimensiunea posibilă a meteoriţilor variază între un micron (chiar sub un micron) şi zece kilometri.

Locul formării meteoriţilor este în jurul centurii de asteroizi existente între planetele Marte şi Jupiter.

Scopul examinării directe a meteoriţilor este de a descoperi urme de viaţă sau produse ale activităţii vitale în Cosmos.

2.        Scrie titlul volumului din care este extras textul dat şi numele autorului.    6 puncte

R. Titlul volumului din care este extras textul dat este Enciclopedia lumii vii, iar autorul volumului este Tudor Opriş.

3.        Notează literă corespunzătoare răspunsului pe care îl consideri corect:       6 puncte

Propoziţia subordonată din fraza Meteoriţii, excursioniştii lumilor extraterestre, sunt probe geologice care pot fi supuse unui examen direct pentru descoperirea urmelor de viaţă sau a produselor activităţii vitale în Cosmos. este:

a.         completivă directă;

b.        atributivă;

c.         completivă indirectă.

R.        b. atributivă

4.        Precizează valoarea morfologică şi funcţia sintactică pentru fiecare dintre cuvintele subliniate în text: probe, direct, ei.                                   6 puncte

R. probe – substantiv comun, nume predicativ;

direct – adjectiv propriu-zis, atribut adjectival;

ei – pronume personal, subiect.

Meditaţii on-line la limba română # Teste on-line pentru Academia şi Şcolile  de Poliţie

Subiectul I                                                                       42 de puncte

Citeşte, cu atenţie, textul următor:

A fost odată un împărat, şi-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea şi dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun alt om pământean n-a apucat să vadă poamă din rodul acela. Era, se vede, pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc, cineva care nu lăsa să cadă nici o poamă pe pământ, ci le culegea toate la timpul potrivit. Împăratul ţinea doar să afle cum sunt poamele rodite de pomul acela, şi a dat de ştire în toată împărăţia lui că aceluia care se va fi urcat în pomul acela şi va putea spune cum anume îi sunt poamele îi va da în căsătorie pe aceea dintre fetele sale pe care el însuşi şi-o va alege.

Au venit dar boieri de toate spiţele, feciori de împărat, până chiar şi feţi-frumoşi, dar nici unul n-a fost în stare să se urce în pom.

Era însă la curtea împărătească un flăcău ţanţoş, şi acesta s-a lăudat mumei sale că el are să se urce, şi-a rugat-o pe aceasta să se ducă la împărat să-i spună că el se urcă.

Împăratul nu credea aşa ceva şi l-a chemat pe Danciu la sine.
— N-o să fii nici tu în stare să te urci, i-a zis, şi să ştii că, dacă nu te vei putea urca, dau poruncă să-ţi taie capul.

Danciu s-a învoit să-i taie capul, dacă nu va fi în stare să se urce, şi a rugat pe împăratul să-i dea răgaz de trei zile ca să se gândească, iar în timpul acestor trei zile a pus pe un meşter faur să-i facă căţărătoare de fier, apoi s-a pus pe urcate.

S-a urcat omul şi iar s-a urcat timp de trei zile şi trei nopţi, şi deodată a dat în scoarţa copacului de o gaură prin care a intrat în o colibă în care a găsit o babă bătrână, de tot bătrână. El îi dete bineţele cuvenite.

— Bună seara, bunică dragă! îi zise apoi.

(Ioan Slavici, Rodul tainic)

1. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

1. Notează câte un sinonim pentru cuvintele subliniate din text:

R. odată – cândva,  pom – copac, arbore,   fetele – fiicele, copilele

2. Explică rolul virgulei în structura: — Bună seara, bunică dragă!

R: Virgula are rolul de a izola substantivul în vocativ bunică (şi determinantul lui) de restul propoziţiei.

3. Precizează două structuri din textul dat care surprind repere ale spaţiului descris.

R: Exemple de structuri care surprind repere ale spaţiului descris: în curtea acelui împărat;

pe acolo, prin înălţimile nestrăbătute de ochiul omenesc;

în toată împărăţia lui;

la curtea împărătească;

în scoarţa copacului;

o gaură prin care a intrat într-o colibă.

4. Numeşte două moduri de expunere utilizate în textul dat.

R: În text se folosesc naraţiunea şi dialogul.

5. Prezintă, în maximum, cinci rânduri, semnificaţia structurii: Au venit dar boieri de toate spiţele, feciori de împărat, până chiar şi feţi-frumoşi, dar nici unul n-a fost în stare să se urce în pom.

R: În textul „Rodul tainic” este vorba despre un împărat, care avea un pom atât de înalt, încât nu i se vedea vârful. Nimeni nu putuse gusta din rodul lui, pentru că cineva nevăzut din înălţime culegea poamele când se coceau. Împăratul  a dat de veste că cine se va sui în pom şi îi va aduce fructele va primi de soţie pe una din fiicele sale. Pasajul citat arată că, în ciuda promisiunii, niciun boier, fecior de împărat sau făt-frumos nu a reuşit să urce în pom. Va reuşi însă Danciu, un flăcău simplu, dar încrezător în el. Semnificaţia pasajului este că valoarea omului nu ţine de rangul său (boier sau fecior de împărat), ci de calităţile personale. Danciu nu e nici boier, nici fecior de împărat, dar, cu toate astea, prin curaj şi hotărâre, va îndeplini misiunea.

B. Redactează o compunere de 10- 15 rânduri în care să argumentezi că textul citat aparţine speciei literare basm.

R.

Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice (împăraţi, feţi-frumoşi, zmei) stă sub semnul supranaturalului. Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final.

Fragmentul citat aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia.

În primul rând avem de-a face cu un text epic. Are acţiune, are personaje, are narator. Din acţiune avem expoziţiunea şi intriga. La curtea unui împărat creşte un pom atât de înalt, încât nu i se vede vârful. O fiinţă misterioasă, neştiută, fură în fiecare an roadele pomului. Împăratul dă de veste că cine va aduce fructele din înaltul copacului va primi de soţie pe una din fiicele sale. Se înfăţişează mulţi temerari: boieri, feciori de împăraţi, feţi-frumoşi. Niciunul nu reuşeşte să urce în pom. Apare un flăcău hotărât care declară că el va reuşi ceea ce alţii nu putuseră. Împăratul îl ameninţă cu tăierea capului în caz de nereuşită, dar omul nu renunţă. El pune pe un  meşter faur să-i facă o „căţărătoare de fier”. Urcă apoi trei zile şi trei nopţi până ajunge la o scorbură în scoarţa copacului. Intră şi ajunge într-o colibă unde se afla o bătrână. Personajele sunt împăratul, flăcăul, pe nume Danciu, şi bătrâna. Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a III-a.

În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici supranaturale. Astfel, avem un copac atât de înalt, încât vârful i se pierde în cer. Avem o întâmplare ciudată, cu o fiinţă misterioasă care fură roadele copacului.  Este prezentă cifra magică „trei”: Danciu cere răgaz de gândire trei zile, apoi urcă trei zile şi trei nopţi. Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului: împăraţi, feţi-frumoşi, fiinţe misterioase.

Un al treilea element caracteristic basmului este formula iniţială: A fost odată…, care plasează acţiunea într-un timp nedeterminat, fabulos.

În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui basm.